Iar ninge...

Afară ninge iar, și iarăși mă cuprinde
Un dor de cer, de zbor sălbatic;
Și o scânteie iar se-aprinde
În sufletu-mi cel singuratic.
Ninge frumos, cu fulgi enormi
Cu dulce glas iarna îi cheamă,
Deși ți-e somn, și poate dormi
Te vei trezi și vei băga de seamă.

Eu îi privesc acum și mă-nfioară
Căci parcă vin tot mai aproape,
Și de pe cap încet coboară
Apropiindu-se de pleoape.

Zăpadă dulce? E pentru prima oară!
Să gust din fulgi ca și din miere.
O fi vre-un plânset de fecioară
Ce se cufundă în durere?

E dulce ca și tine, fulgul meu de nea
Ce-ai coborât în casa-mi mică
Și strălucești în viața mea
Dar dacă-i ultima ninsoare
Și dacă fulgi n-or mai veni?
Parcă și inima mă doare
Când mă gândesc că te-ai topi.
O să te țin în frigider,
Dar...dacă e prea frig, prea rece??
Te las să zbori spre 'naltul cer
Și voi privi cum timpul trece.

Iar dacă iarăși vei veni
Din nou ca să mă vezi
Nemăsurat te voi iubi!
"Crăiasă din zăpezi".