A.B.

A.B.

10.26.2009

mărturisire

iubita mea se hrăneşte din cuvinte
trăieşte fiecare clipă graţios
am pus privighetori să-i cânte
o viaţă, cântecul cel mai frumos.

din multe tentative de a o descrie
am tot stigat că-i unica dorinţă
prezenţa ei înseamnă bucurie
e cea mai gingaşă fiinţă.

acum, când mă priveşti atentă
şi te întrebi ce voi rosti,
o mărturie conştientă
îmi spune că mereu ne vom iubi.

numai în doi

ştiu că noaptea te va lua în braţe
şi-ţi va răscoli firele de păr
iar singurătatea rece ne va înveli
cu fire de apă, ţesute în taină.

stropii ce cad din secundă-n secundă
te vor săruta parcă tot mai umed
şi mai umede îmbrăţişările tale
vor strânge perna la piept.

iar eu, îmi voi dona hainele
nopţii, care se prelinge pe pervazul galben
şi ea le va ascunde pentru totdeauna
de lumină şi ochi curioşi.

va veni dimineaţa şi vei deschide ochii
iar stropii sărutărilor nocturne
se vor scălda în ceaşca cu ceai
spunându-ţi că viaţa e frumoasă
numai în doi.

pe strada ta

m-am rătăcit pe strada ta
după lungi căutări şi regrete
se-apropiase noaptea grea
şi frigul îmi spunea secrete.

m-am ghemuit lângă poarta-ţi imensă
şi-am aşteptat să vină dimineaţa
dar am primit o mare recompensă
când îţi văzusem prima oară faţa.

m-ai privit lung şi-ai întrebat
ce m-a adus pe strada ta
spusesem că s-a înnoptat
şi m-am pierdut de calea mea.

mi-ai dat o haină şi-am plecat
în noaptea cea tăioasă
mergând sub ceru-ntunecat
am revenit acasă.

şi-am încercat să dorm adânc
dar mintea nu-mi da pace
fragmente de tablou mănânc
de multe zile-ncoace.

îţi caut strada disperat
şi sper s-o regăsesc vreodată
mi-e sufletul însângerat
mai mult ca niciodată.

10.20.2009

Procesul Clodiei

Personaje:
1.Clodia(Lesbia)
2.Catul(avocatul Clodiei)
3.Caelius(acuzatul)
4.Cicero(avocatul lui Caelius)
5.Judecatorul
6.Martori

Actul I
Scena 1
(Catul şi Clodia în drum spre proces.)
Clodia:
Catul, tu eşti a mea salvare
De nu te-aveam, eram pierdută.
acum să ştie fiecare!
că Eu am fost nedreptăţită.
câte-am avut de îndurat
din cauza unui tiran
aş vrea să ştiu că am scăpat
pentru vecie de ţăran.

Catul:
ştii bine, scumpa mea, că orişicând
voi fi de tine-alături
te port mereu în al meu gând
şi nu te dau în lături
De când te-am cunoscut
pe veci mi te-am legat
aşa că tot trecutul
demult l-am uitat.
mai sunt câteva ore până vom câştiga
apoi ne vom retrage în univers de foc
nimeni acolo nu mi te-a lua
putea-voi afirma că am noroc.

scena 2
(Cicero şi Caelius în drum spre proces.)
cicero:
fii fără grijă, totul va fi bine
n-au nici o şansă-n faţa noastră
victoria ne aparţine
căci am o tactică măiastră.
Lesbia, e poamă bună
să nu te miri c-o sa şi mintă
dar orişice ar fi să spună
o vom forţa să cadă-nfrântă.

caelius:
Ştiu bine, că eşti cel mai bun
În tehnici de vorbire
aşa că o să mă răzbun
Ea va rămâne-o amintire.
Şi pentru toate ce îmi faci
vei fi plătit regeşte
pentru că eşti cel mai dibaci
nimic nu te clinteşte.

Actul II
Scena 1

în sala de judecată.
Intră toţi cei implicaţi în proces, se aşteaptă sosirea judecătorului.
Acesta se lasă aşteptat.

Clodia:
Bine aţi venit să fiţi învinşi
să pot dormi senină,
căci ochii, iată îmi sunt plânşi
şi fără de lumină.
Caelius, mă aşteptam, în foc
mâinile să-ţi porţi
ca să ai parte de noroc
fără să tragi la sorţi.

Caelius:
Tu, viperă de casă,
nu încetezi să muşti?
mândria nu te lasă
otrava să o guşti?

scena 2
Judecătorul apare.Cere linişte, bătând cu ciocanul în masă.

judecătorul:
linişte, am spus!!!
ce-i cu gâlceava asta?
doar un cuvânt în plus,
amânăm tot, şi basta!

Vom începe prin a-i însemna pe cei prezenţi
Clodia, Catul, Caelius, Cicero şi cei prezenţi în sală,(ESTE GĂLĂGIE)
v-am rugat să fiţi atenţi!!!
ce-i cu această îmbulzeală?

În calitate de avocat al acuzării
oferim cuvântul lui Catul
vă rog răspundeţi sesizării
cât mai concis, respectând jurământul.

(catul se ridică, pune mâna la piept, spune cateva cuvinte in soapta,ceea ce ar insemna depunerea juramantului, trage aer in piept si incepe cuvantarea)

catul:
Onorată instanţă, ţin să precizez
că mă aflu aici, ca să elucidez
o tentativă de omor premedidat
ce-n urmă cu trei zile sa-ntâmplat.

După cum bine se ştie
apărata mea, a fost cerută de soţie
de către cel acuzat în instanţă
în următoarea circumstanţă:

In seara zilei de joi
a avut loc un recital.
unde au fost prezenţi cei doi,
s-au întâlnit accidental.

dar acuzatul i-a intrat sub piele
şi după două ore au ajuns acasă,
un val de declaraţii grele,
şi Clodia a fost atrasă.

Caelius:
Protestez!!!Clodia s-a dat la mine!

Judecătorul:
Nu v-am dat cuvântul!Faceţi ce vă vine?
(cicero se ridică)
Cicero:
În numele lui îmi cer scuze
n-a suportat aceste nedrepte acuze.

Catul:
După cum am început să povestesc
caelius, cu un talent mişelesc,
o conduce acasă pe acuzată
şi cu vorbe dulci,băuturi, o îmbată.

Cea fost mai departe, ea nu-şi aminteşte
însă dimineaţa, când se trezeşte,
Caelius o priveşte cu ochii lui mari
şi-i spune: frumoaso, să chem lăutari??

Nedumerită îl priveşte
şi-ntreabă ce s-a întâmplat,
şiret fiind, o păcăleşte,
că-n astă noapte s-au luat.

Dar Clodia, ghicind povestea
renegă tot ce sa-ntâmplase,
apoi veni către mine cu vestea
că aproape-o strangulase.

Văzând că nu merge s-o păcălească
vru totuşi cu ceva, să se pricopsească
acel ceva, constitui colierul cu rubine,
de la care nu se putu abţine.

Asta e ce am avut de precizat,
şi vreau să ştiţi: Caelius e vinovat!
ia loc, si ii sopteste Clodiei ca totul va fi bine,gesticuleaza)

Judecătorul:

acum vom da cuvântul avocatului apărării
care ne va oferi o altă perspectivă-a relatării
Cicero se ridica,depunde si el juramantul in acelasi mod,apoi isi incepe discursul)

Cicero:

Vă mulţumesc, aş dori să repovestesc,
ceea ce pot să şi dovedesc.
Lucrurile stau în felul următor
toate ce s-au petrecut,anterior,
sunt legate de trecut
să vă spun ce-am cunoscut.

Ceea care-acum e-acuzator,
are un renume cutremurător,
aflat-am din trecutul ei
că a ruinat multe femei.

că frumoasa doamnă ce-o vedeţi
a stricat multe vieţi
şi că, după trei căsătorii,
au apărut conflicte, nu copii.

ciudat e că această personalitate
preferă victime realizate
şi că toţi cei ce au avut-o de soţie
îi vom vedea în altă veşnicie.

acum să reluăm povestea
aşa cum a fost cu-adevărat
ştiu c-o să vă mire vestea
dar Clodia e cea ce l-a chemat.

pesemne, a văzut ceva într-însul,
sau a crezut că-l poate păcăli,
aşa c-a apucat-o plânsul
când a văzut că nu va reuşi.

Clodia:

Un mincinos mai mare n-am văzut!!!
niciodată astfel n-am făcut!
eşti misogin, de asta mă ataci
altfel e imposibil să nu mă placi.

Judecătorul:

Linişte, de ce vorbiţi neîntrebată?
pentru această nerozie, veţi fi penalizată!
m-am săturat să vă repet de fiecare dată.
Vă rog să continuaţi...

Cicero:
mulţumesc...iată-ne adunaţi
să dăm perdeaua nereptăţii
ce-mpiedică lumina vieţii.

Acum că am aflat cu cine ne luptăm
problem-ar trebui să dezlegăm
În seara-n care Caelius a mers la ea
mult alcool i-a dat să bea.

apoi cu dânsul s-a culcat,
dar, ce păcat...
c-a doua zi,Caelius ca ars sări,
să-i spună ce-a făcut.

şi ea i-a spus că s-au plăcut
şi că el i-a cerut mâna
a crezut, haina
că l-a câştigat.

Dar el s-a prins de înşelătorie
şi-a vrut să plece-ndată
ce ieftină actorie...
ce minte idioată...

Catul:
Protestez!!!
clientul meu a fost jignit
şi nu permit!

Judecător:
Protestul e acceptat...
vă rog să ţineţi cont de ce s-a sesizat.
(cicero dă afirmativ din cap)
Cicero:

Caelius a vrut să plece imediat
dar Lesbia l-a implorat
să nu o lase-aşa să moară
că ea a fost fecioară
şi că după această noapte-amară
au rămas amintiri ce o să doară.

Ciudat că nu îşi amintea
oare Lesbia minţea?
într-adevăr aşa era,
şi când realiza
deja făcuse nunta.

A declarat că divorţează
iar Clodia nu aproba
ba dimpotrivă acţionează
crezînd că iar va câştiga.

Se ştie că ulciorul
nu merge de multe ori la apă
aşa că adevărul
întotdeauna dezgroapă.

Clodia:
Nu e adevărat!!!Nu-mi pasă!
E-un misogin incorigibil,lasă!

JUDECĂTORUL BATE DIN CIOCAN...

Cicero:

Cum aş putea să fiu misogin,
să-i fiu străin,
prietenei tuturor bărbaţilor
şi-a tuturor amanţilor...

cea care văzând că va pieri
începe a se ofili...
şi e dispusă să comită sacrilegii
pentru-a scăpa de pedeapsa legii.

Cred că am afirmat destul,
vreau să-l rog pe Catul
să nu se întristeze din pricina ei
că n-ar avea temei.

Judecătorul:
să intre martorii în sală
ei au o contribuţie esenţială.
cetăţeni vă rog să nu uitaţi că vă aflaţi sub jurământ
trebuie să conţină adevăr orice cuvânt.
în ordine vă rog să relataţi
ceea ce aţi văzut, şi consideraţi
că ne poate fi de folos
în găsirea celui mincinos.

Martor 1:
vă mulţumesc, onorată instanţă
vorbesc din următoarea circumstanţă,
în seara în care cei doi s-au văzut
eram şi eu prezentă la ce s-a petrecut.
şi pot afirma că am observat
cum Caelius de Clodia s-a apropiat.
Şi, din ce am văzut, amândoi râdeau
Nici vorbă, că nu se cunoşteau.
Apoi au plecat şi nu i-am mai văzut
asta e tot ce ştiu, şi v-am făcut cunoscut.

Martor 2:
sunt vecina Clodiei şi am asistat
la câteva scene ce s-au întâmplat
în aceiaşi seară..
eu eram afară.
Am fost surprinsă să-mi văd vecina
cu un bărbat ce-i săruta mâna.
Cei doi s-au retras la Clodia-n casă
Dar dimineaţa, pe nepusă masă,
Un strigăt m-a trezit din somn,
era o voce de domn...
eram curioasă ce se petrece,
aşa că am tras cu urechea până să plece.
Cei doi se certau şi işi reproşau
diverse motive şi acuze abuzive.

Martor 3:




Judecătorul:
Am asistat la un proces ciudat...
şi cred că ştiu cine e vinovat...

10.16.2009

liceul meu...

liceul meu...
atâtea amintiri mă leagă de tine
încât, oricât m-aş depărta
rămâi mereu aproape de mine.

liceul meu...
mi-ai săpat în adâncul inimii,
doruri ascunse, bucurii şi visări
astfel, când mă trezesc dimineaţa
mi-e dor de-ale tale chemări.

de sunetul de clopoţel
care mă chema în clasă,
care-mi spunea când să plec acasă,
sau când să mă retrag în banca mea,
câteodată, în necazuri, mă salva.

liceul meu...
cum alergam pe coridoare,
cum roşeam din cap până-n picioare,
când veneam în mână cu o floare...

pot afirma că ai devenit casa mea,
şi că cei mai mulţi părinţi
se găsesc aici, şi ne sunt aproape
cu informaţii să ne-adape.

liceul meu...mi-e teamă
că va trebui să te părăsesc în curând
şi te rog să mă laşi
să plec lăcrimând.

izgonirea muzei...

Avea ochii pe jumătate închişi
şi pleoapele negre de plâns,
stropii amari peste lume trimişi,
cu dureri ce s-au strâns.

De ce plângea, căzut lângă un tei,
cu un stilou în mână şi fără de idei?
i se luase cel mai de preţ dar,
şi fusese ars pe altar...

poet solitar...