A.B.

A.B.

8.18.2010

Bine aţi venit în mintea unui nebun!

Bine aţi venit în mintea unui om nebun!

Vă rog să nu atingeţi nimic,
în timpul călătoriei,
nu faceţi poze,
nu vă însuşiţi nimic din ce veţi vedea.
Priviţi şi minunaţi-vă.

Ce poţi găsi în mintea unui nebun?

Înainte de toate, multă nebunie.
Gânduri pe care nimeni nu le-a gândit,
situaţii-limită,
scenarii imaginare,
veritabile benzi desenate
ce se întind pe kilometri-ani-lumină,
în neuronii afectaţi de nebunie.

Nebunul ştie că e nebun??

Uneori, îşi dă seama că e diferit.
Însă, consideră că nebunia ar fi un dar special.
Astfel că încearcă să scoată din el
acest "vulcan informaţional".

Există o limită a nebuniei?

Nu. De fiecare dată manifestarea nebuniei,
capătă noi proporţii,
în funcţie de intensitatea trăirilor.

Ce se întâmplă dacă doi nebuni intră în contact?

Interacţionează, evident.
După modul de manifestare a nebuniei,
pot deveni cei mai buni prieteni,
sau cei mai aprigi rivali.

Un nebun vede lucrurile normale ca fiind deteriorate?

Le vede, aşa cum vedem noi,
cei care ne considerăm normali,
manifestarea nebuniei.

Cum se ajunge la nebunie?

Trăind.

Nebunii se sinucid?

Da, după modul nostru de percepţie.
Ei nu văd în moarte decât o modalitate de a afla
cine te-a iubit pe pământ,
şi cum e viaţa dincolo.

Nebunia se transmite ereditar?

Nu poate stabili un procentaj, însă, genetic
se preia o anumită cantitate de la părinţi...
face parte din temperament.

Savanţii intră în categoria nebunilor?

Să ştiţi că toţi au fost consideraţi nebuni
înainte de a ajunge savanţi.
Formele de manifestare a nebuniei te pot conduce către 2 căi.
Fie ajungi să faci o mare descoperire,
fie rămâi la rangul de nebun.

Nebunii pot avea o relaţie?

Da. Însă le e greu să o păstreze.
Vor căuta întotdeauna să-şi manifeste
propriul punct de vedere,
şi aceasta va crea disensiuni
în cadrul cuplului.

E bine să-i spui unui nebun că e nebun?

De preferat să nu facem aceasta.
Nu-l vom ajuta.După cum spuneam,
el se consideră special.

Cum poţi afla dacă eşti nebun?

Testele medicale nu pot demonstra în totalitate
nebunia unei persoane.
Poţi afla că eşti nebun numai dacă eşti pregătit să accepţi.

drept de proprietate

Sunt ferm convins că fiinţele umane
nu se comercializează,
însă, mă gândesc să obţin
un drept de proprietate asupra ta.

Vreau să-mi aparţii,
trup şi suflet,
clipă de clipă.

Ştiu că în viaţă nu se întâmplă totul
cum vrem noi.
Am învăţat că
cine crede că are o parte din tine,
nu are nimic...
cine crede că are totul,
se înşeală,
iar cine e conştient că nu are nimic,
mai poate avea o speranţă.

oceanul din ochii tăi

Ochii tăi sunt oceanul
în care mă scufund fără
să trag aer în piept.

Nu am nevoie
de costum de scafandru,
deşi sunt la zeci de minute
adâncime în privirea ta.

Nu mă tem de rechini,
deşi nu am arme,
mă tem,
că nu voi găsi drumul înapoi.

De câte ori m-am rătăcit
în necuprinsul lor,
ar fi trebuit să învăţ toate cărările
însă,
tu, ai în fiecare zi o nouă pereche de ochi.

Deşi sunt un foarte bun înotător,
simt că mă lasă toate puterile,
pentru că ochii tăi nu au margini,
iar senzaţia de plutire este mult amplificată
celei din Marea Moartă.

Un ocean de lacrimi, stă în ochii tăi,
de aceea eu plutesc fără să dau din aripi
şi tu mă poţi cunoaşte
fără să oferi o lacrimă.

8.10.2010

Nu mai scriem

Ne-am obişnuit să nu mai scriem
ce ne deranjează, sau ce ne incită.
Nu mai scriem nimic, nici măcar
din frustrare, sau supărare.

Nu e cerneala de vină,
că paginile rămân albe ca varul
de vină suntem noi, şi voi
pentru că ne place să fim loviţi cu parul.

Ştim că nu se găsesc urechi pentru noi,
nici ochi să ne privească,
şi tot ce ce întâmplă
dezastru o să nască.

Noi nu mai scriem, deşi unii scriu
că totul e bine, că viaţa e bună,
că niciodată mai bine n-a fost,
aşa că cerneala noastră,
ar curge fără rost.

Nu!
Cerneala noastră trebuie să spele
toată durerea, toată minciuna,
să-nece otrava impregnată şi-n noi
să ne schimbe viaţa,
să ne naştem iarăşi,
goi.