Știu că trăiești...

Știu că trăiești...

Știu că trăiești mereu alături de noi,
Ființa ta trecând prin ani.
Prin zbucium și patimi,prin soare sau ploi,
Poetul rămâne, mângâind răni.

Traiești și ne umpli de lumină viața,
De sus vezi zbor de păsări, iubitor.
Cu raze ne mângâi, și dispare ceața
Când toate trec, rămâi nemuritor.

Privesc la portretu-ți așezat pe masă,
La rama care-ncearcă, să te cuprindă parcă,
La chipu-ți senin, luminând în casă,
Și gândul să-ți vorbesc din răsputeri mă cearcă.

Mă poți auzi, îți pot răspunde,
Mă poți vedea și nu mă pot ascunde.
Te pot privi visând în neștire,
Cufundat în miracol, trăind în nemurire.

Știu că trăiești, căci te simt aproape,
Văd cerul senin, văd grelele-ți pleoape
Un tei ce plânge...un murmur de izvor,
Și un popor plecat...rămas pe veci dator.