Pe unde ești și ce mai faci, demult nu știu,
N-oi înceta să te iubesc cât voi fi viu,
Căci amitirile mă țin legat de tine,
Și de-o fi bine, greu, voi fi cu tine.
Mi-e dor de tine frate, de-aici de peste Prut
Cu plânset și durere portretu-ți îl sărut,
Mi-e dor de tine frate, mi-e dor și mi-este greu,
În inimă și suflet, loc vei avea mereu.
Ții minte când eram copii și ne jucam pâ'n la apus!
Dar clipele de altădată, demult s-au dus...
Acum ai casă și copii, și poate părul ți-a albit,
Dar nu-nțeleg de ce de-atunci, n-ai mai venit.
Mi-e dor de tine frățioare, și-aștept să vii de peste Prut,
Să te întreb cum îți e viața, să știu prin câte-ai mai trecut,
Când vrei să vii să-mi umpli casa, de bucurie și căldură?
O, scump prieten, cât mai grabnic, să uiți de viscol și de ură.
Eu te aștept, ca dimineața, să vii să-mi iei povara,
Să te grăbești cât înca, nu mi-a sosit și seara.
E ușa larg deschisă, și inima-mi la fel,
Ca pentru-un frate scump, iubit din suflețel.
;adfos
RăspundețiȘtergere