e singur de când s-a născut
şi nimeni nu-l bagă în seamă,
în gropi şi noroi a crescut,
n-a avut nici tată, nici mamă.
când viscolul rece cădea,
amarnic lupta să n-adoarmă,
spre cer strigător, se ruga
şoptind, ca să nu facă larmă.
trecea prin faţa casei tale,
dar nimeni nu l-a ajutat,
acum n-o să-ti mai stea în cale,
decât stafia unui răposat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu