A.B.

A.B.

12.17.2009

copiii nimănui

suntem copiii nimănui
mereu murdari, hoinari în noapte.
nu vom şti niciodată cui
să mulţumim pentru aceste fapte.

copii ai străzii principale
slăbiţi şi goi, cu mâinile-ngheţate
dormind adesea prin canale
prin scări de bloc, uitate descuiate.

copii născuţi degeaba pe pământ
să moară înainte de treizeci,
afară-i dezastru, şi bate un vânt
cântând melodia de veci.

2 comentarii:

  1. si tu esti copilul lui Dumnezeu... sau esti un fariseu care crede in evolutie? o seara de vis. te-am mai citit, imi plac versurile tale

    RăspundețiȘtergere
  2. copil al lui Dumnezeu,
    asa am fost mereu.

    RăspundețiȘtergere