A.B.

A.B.

11.25.2009

adunând potop de şoapte

paşii tăi se depărtează
lumea-mi pare o adâncă noapte
sălciile lăcrimează
adunând potop de şoapte.

lumea-mi pare o adâncă noapte
iar momentele frumoase stau în ceaţă
dintre ani de patimi şi de fapte
mi-a rămas un fir de viaţă.

sălciile lăcrimează
iar o bancă stă pustie-n parc
inima îmi sângerează
cu stropi fierbinţi, remarc...

adunând potop de şoapte
în jurul camerei albastre
e poate ultima noapte
când voi mai privi la astre.

adunând potop de şoapte
sălciile lăcrimează
lumea-mi pare o adâncă noapte
paşii tăi se depărtează...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu