Tot o să scriu, orice-ar veni,
cutremure, și ciumă...
când nimeni nu m-o prețui
m-or îngropa în humă.
Cum pentru prunc e mama,
așa mi-e scrisul drag,
cum pentru poză, rama,
cum casa pentru prag.
Chiar de-mi vei arde cartea
și-o vei călca în stradă,
nu-mi vei aduce moartea
sunt alții, să mă creadă.
Cum ți-este sete vara,
de apă de izvor,
așa, când vine seara,
prin poezie zbor.
Sunt mut, fără suflare,
dac-am uitat cuvântul,
aprinde-o lumânare,
când părăsesc pământul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu