A.B.

A.B.

12.04.2008

Singur și trist...


Singur și trist...
Înconjurat de patimi,ură,
Stam aplecat,cu ochi închiși,
Și sânge șiroind din gură.


Singur și trist...
Căzut în întuneric nesfârșit.
Stam murmurând durerea-mi seacă
Și chinul ce asupra-mi a venit.

Singur și trist...
De-o viață rupt de lume.
Stam așezat, pe-un pat rigid
Și moartea mă chema pe nume.

Singur și trist...
Fără simțiri și fără suflet,
Stam în mormânt,cu brațele pe piept,
Sătul de zbucium și de umblet.

Un comentariu:

  1. Si eu am experimentat singuratatea, si iata ce a iesit:

    ,,Eu" si ,,eu"

    Azi, în tăcere,
    am făcut o călătorie
    lungă, în cădere…
    până în adâncul inimii…
    Am mers pe cărări de iubire
    şi apoi,
    m-am coborât în adâncul
    care încă mai ascunde multe mistere…
    unul mai mare ca altul…
    M-am coborât
    să-L caut pe Dumnezeu.
    M-am cutremurat
    văzând
    tronând
    un alt „eu”
    în loc de Dumnezeu.
    Simţeam că totul se destramă…
    Eu, în faţa unui alt „eu”?
    Ochii mei tremurau
    căutând în străfunduri
    o dâră de sânge:
    Cine-I rănitul?
    E poate, Preaiubitul?!
    Oare plânge?!...

    Păşesc greoi...
    picioarele îmi sunt ca de plumb,
    şi grele, şi moi...
    Deodată,
    în faţa unei uşi mă trezesc...
    În faţa uneia-ncuiată...
    Nimica nu zăresc...
    Necăjit,
    mă aşez în prag,
    dezamăgit,
    cu nouri în privire
    întrebându-mă:
    ,,Oare cine făcuse
    acele cărări de iubire?”

    Aştept în prag,
    cu gândurile-mi duse...
    poate cineva îmi va deshide.
    Plâng...
    Mi-e teamă să bat...
    Mi-e teamă
    să nu-mi deschidă un alt „eu”!
    Dar deodat’
    aud o chemare,
    ca un susur dulce,
    ca o adiere:
    -Hei, tu,
    cel care stai acolo şi aştepţi,
    uşa-i deschisă!
    -O! E El, Preaiubitul…!
    Iartă-mă, Doamne!
    Pe umerii mei apasă
    o întreagă povară
    de păcate...
    Mi-e inima amară...
    şi grea...fă-mi-o uşoară!

    Iată-mă singur înaintea Ta
    în liniştea dulce a serii.
    Iartă-mă, Doamne,
    că mult am vorbit
    şi puţin am împlinit;
    Iartă-mă, Doamne,
    pentru vorbele goale
    lipsite de rod!...

    Preaiubitul meu
    m-a strâns prieteneşte de mână,
    cu mâna-I sfântă şi moale,
    zicându-mi:
    -Eşti trup din Trupul meu
    Zidire vie a templului lui Dumnezeu!
    -Dar, Doamne,
    am văzut tronând un “eu”?
    -Nu-ţi fie teamă de nimic,
    spuse Dumnezeu…
    Spune ,,da”!
    Fiul Meu,
    atât aştept...
    Am spus “DA”
    Şi m-am trezit
    Cu fericirea-n piept,
    fără ,,eul” meu,
    doar cu ,,Eul” lui Dumnezeu…

    Îţi mulţumesc, Doamne,
    pentru această călătorie,
    pentru această visare!...
    Îţi mulţumesc că eşti
    şi-n visul meu...
    Că eşti cu mine mereu...
    Preaiubit Dumnezeu
    Fii fericitul meu ,,Eu”!

    RăspundețiȘtergere