supradoză

Ai intrat în sufletul meu
fără să baţi la uşă
şi fără să-ţi scoţi sandalele
tocite de noroi
Nerăbdarea ţi se citea pe chip
pentru că ai umblat ore în şir
te-ai plimbat prin fiecare cameră
lăsând pete negre
de noroi perpetuu
Dacă ai fi lăsat uşa deschisă
aş fi putut ieşi din mine
ştiind că voi scăpa pentru vecie
de tortura ta
ar fi putut intra o rază
de lumină
să te orbească
însă tu,
ai inchis uşa pe dinăuntru
şi ai luat o supradoză
de somnifere.

Bucăţi de-ntuneric

Destinul meu l-au scris doi orbi
ce se iubeau
în alb şi negru
Am luat forma umbrei
din ochii lor goi
plini de-ntuneric şi de noroi
semăn cu tatăl meu-
necuprinsul.
Mama mea noaptea
noaptea-mi dădea
bucăţi de-ntuneric muiate în
sare
să crească negrul din mine
mare.