certitudini

Pot spune cu certitudine că acum scriu
dar nu pot afirma că cineva citeşte.

Că cineva cântă sunt sigur,
dar câţi ascultă nu ştiu.

Iar plânsul lumii e auzit de Pământ,
pe când, pe cel al Pământului,
cine să-l asculte?

Pot afirma cu certitudine că trăiesc,
mi-au spus-o...morţii.

pleci

Dacă pleci, nu te întoarce
chiar de-ar fi să mă iubeşti,
crezi că te-or mai recunoaşte
ochii mei,
unde acum înoată peşti?

De te duci, rămâi plecată...
căci acum, nu am pe nimeni,
chiar de-n jur e lumea toată.

Dacă ai de gând să pleci,
de ce nu te duci acum?
Vrei să mă hrăneşti cu vorbe,
care se prefac în scrum?

succesiune de anotimpuri

Cum ar mai înflori primăverile
şi cum ar privi nopţile de vară
un răsărit fără noi?

Cum ar deschide ochii o dimineaţă
de toamnă,
şi cine ar mai încălzi
o iarnă mai rece decât gheaţa?

Oare s-ar mai trezi
stelele albastre fără noi?

Proiecţie geometrică

Am fost atras întotdeauna de formule,
ecuaţii, cifre, teoreme şi...probleme.
În universul meu,
toate aceste taine ale lumii
capătă noi forme.
Tot ce pare ambiguu, nedezlegat,
în faţa mea se preschimbă
cifră cu cifră, element cu element.

Însă toate adâncurile explorate de mine
nu mi-au produs fiori mai mari
decât proiecţia ta,
geometrică,
la capătul culoarului.
Am încercat să dezleg
şi ziua, şi noaptea,
ce mă face vulnerabil în faţa ta.

Să fie teorema albastrului din ochii tăi,
ori găsirea unui echivalent
pentru zâmbetul tău?

Eşti cea mai mare problemă din Univers,
voi putea oare
să pun un egal între noi?