Tunete, întuneric...mulțime îngrozită,
Trei umbre nemișcate deasupra tuturor.
De sus din slăvi, cad lacrimi de sânge,
Pe cruce în chinuri, al nostru Salvator.
Cum,Doamne, se poate, atâta nebunie?
Ce lume nedreaptă...cum ne suporți?
Ai luat asupra ta și chin, și agonie,
Pe toate și astăzi încă le porți...
De ce oare, Doamne, înțelege-voi vreodată???
De ce atâtea trupuri, și inimi puține,
Iartă-ne, Tată, și preschimbă-ne Tu
Tot răul din lume, transformă-l în bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu