Sunt un copil...

Sunt un copil, cu ochii de safir,
cu mâinile de lut cleios,
cu părul prea voluminos
și inima de trandafir.

Sunt o lacrimă albastră,
căzută pe nisipul rece,
pe unda lacului ce trece
pe lângă inima sihastră.

Sunt un blestem, urgie,
pentru părinți săraci,
case pline de draci,
potop de nebunie.

Sunt un izvor de durere
ce curge toata viața,
seara și dimineața,
fără de mângâiere.

Sunt o piatră arsă,
pusa în cuptor.
Bun, nici de decor,
e culoarea ștearsă.

Sunt un vis nevisat
pentru mulți ce așteaptă,
mai e încă o treaptă
și pe tron am urcat.

Sunt o umbră sub soare
ce aleargă grăbită,
parcă e fugărită
de mii de picioare.

Sunt un fulger orbit,
săgetez în neștire,
poate scap de orbire
și rămân fericit.

Sunt o stea fără aripi,
dar atât de ușoară,
că vântul mă zboară
din lumea de patimi.