E dimineață rece,
și păsările țipă,
durerea nu îmi trece,
totul s-a dus de râpă.
Prin parc adie vântul
copacii se-ncovoaie,
și tremură pământul,
sătul de-atâta ploaie.
În oglinda apei călcate în picioare,
văd umbra mea tăcută, cum moare...
Piciorul calcă apa și chipul meu se duce,
însă,în schimb, în apă, apare neagră cruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu