Suflete,
pe ce cărări mă porţi...
trupu-mi firav,
strigă din multele locuri,
pe unde au rămas părţi din el.
Suflete, în goana nebună,
aproape că ai ieşit
din corpu-mi obosit.
Nu poţi,oare,să mergi noaptea
acolo unde răsună cântecul tău,
şi să nu mă chinui ziua,
alergând după tine, până îmi pierd
pofta de viaţă?
Suflete, în noaptea aceasta eşti liber.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu