Privesc spre cerul ce s-a deschis
înainte-mi,
şi surâzând albastru,
îmi doresc să iau cerul
în braţe.
Cum să mi-l apropii,
când nici măcar un suflet de om
nu pot apropia de mine?
Şi cu fiecare lacrimă,
tot mai uşor,
mă desprind de pământ,
şi mă înalţ albastru
către zări senine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu