Puiul mamei,
Știi ce e iubirea?
Cu siguranță, spune puiul serios,
Știu că iubirea e ceva frumos.
Fătul mamei,
Știi ce e iubirea?
Nu prea mai știu, măicuță,
E ca și cum alergi după o fată prostuță.
Feciorul meu,
Știi ce e iubirea?
Mamă, numai tu știi,
Și eu mă chinui să învăţ de la copii.
sunt aici...dar nu mă vezi.Nu mă vezi pentru că ai ochii închişi.Să ţi-i deschid nu pot, dar pot să vorbesc cu tine până vei deschide ochii.
A.B.
4.07.2009
E viscol...
E viscol pe stradă,
Şi fulgi adunaţi în grămezi,
Cuprinsă e lumea,
De primele zăpezi...
Am ieşit în stradă
Să prind un fulg în mână
Şi am văzut pe mama,
Căruntă şi bătrână...
E viscol şi furtună,
Copacii se pliază...
Ca teancul de hârtii,
Şi mama lăcrimează.
E viscol paranoic,
Şi n-o mai văd pe mama,
E ninsă pân-la umeri
Şi albă-i e năframa.
E viscol pribegind,
Pe mama o dezgroapă,
O caut cu privirea,
O lacrimă pe-o pleoapă...
Şi fulgi adunaţi în grămezi,
Cuprinsă e lumea,
De primele zăpezi...
Am ieşit în stradă
Să prind un fulg în mână
Şi am văzut pe mama,
Căruntă şi bătrână...
E viscol şi furtună,
Copacii se pliază...
Ca teancul de hârtii,
Şi mama lăcrimează.
E viscol paranoic,
Şi n-o mai văd pe mama,
E ninsă pân-la umeri
Şi albă-i e năframa.
E viscol pribegind,
Pe mama o dezgroapă,
O caut cu privirea,
O lacrimă pe-o pleoapă...
4.03.2009
Mă rog pentru tine
Mă rog pentru tine în noapte
să-ți fie mai neted pământul,și-odată cu grelele-mi șoapte
pașește statornic cuvântul. Mă rog să ai liniște și pace,
să nu mai plângi ades pe-nserat, să știi să faci, cum toată lumea face
din casa inimii măreț palat.Mă rog ca zbuciumul clipei trecute
să nu te întristeze-atât de mult,deși speranțele-s pierdute
când ți-este greu, eu te ascult. Mă rog să nu te doară-n piept,
atunci când aerul e gaz,
privesc la tine, îți spun drept,
mai dă-mi o clipă de răgaz.
Mă rog să pot veni la tine,
acum, cât încă nu-i târziu,
să pot să răsădesc un bine,
care să crească, pururi viu.
atunci când aerul e gaz,
privesc la tine, îți spun drept,
mai dă-mi o clipă de răgaz.
Mă rog să pot veni la tine,
acum, cât încă nu-i târziu,
să pot să răsădesc un bine,
care să crească, pururi viu.
Privesc la steaua mea...
Iar mă uit la stele, cu ochi tulburători,
mi-e dor de glasu-ți cald, de chip senin,
privesc în brațe-mi buchete de flori,
și mă întreb de ce cocorii nu mai vin.
Ca un lup, când e lună plină privesc,
dar să urlu nu pot, aș trezi și morții,
doar pleoapele-mi abia clipesc,
privind imensitatea boltii.
Am zărit o stea călătoare pe cer
și am vrut să alerg după ea,
dar parcă, cu lanțuri de fier,
sunt prins de lumea mea.
Mă lupt cu mine însumi, ca un leu,
încerc să mă rup de Univers teluric,
dar știu că bunul Dumnezeu,
mă vede ca pe-un puric.
Atât de mic sunt, dară,
îmi pasă de o stea,
care cu mult întrece,
nimicnicia mea.
Călătorind prin nori și galaxie,
steaua de sus, în gânduri mi-a rămas,
deși, provoacă nebunie,
la ea mi-e gândul, ceas de ceas.
mi-e dor de glasu-ți cald, de chip senin,
privesc în brațe-mi buchete de flori,
și mă întreb de ce cocorii nu mai vin.
Ca un lup, când e lună plină privesc,
dar să urlu nu pot, aș trezi și morții,
doar pleoapele-mi abia clipesc,
privind imensitatea boltii.
Am zărit o stea călătoare pe cer
și am vrut să alerg după ea,
dar parcă, cu lanțuri de fier,
sunt prins de lumea mea.
Mă lupt cu mine însumi, ca un leu,
încerc să mă rup de Univers teluric,
dar știu că bunul Dumnezeu,
mă vede ca pe-un puric.
Atât de mic sunt, dară,
îmi pasă de o stea,
care cu mult întrece,
nimicnicia mea.
Călătorind prin nori și galaxie,
steaua de sus, în gânduri mi-a rămas,
deși, provoacă nebunie,
la ea mi-e gândul, ceas de ceas.
3.27.2009
îmbrațișarea destinului
Raze de soare inundă pământul,
potop de lumini și covor de petale,
până acum, era doar cuvântul,
acum, se-mplinesc așteptările tale.
Nu-i altă zi mai minunată,
decât acum, când inima e nouă,
lăsați să vadă lumea toată,
cum se împarte ceru-n două.
Vad dragostea plutind în jur
și nori de zâmbet parfumat,
mireasa albă, totul pur,
iar prințul, rege în palat.
Văd lume fericită-n zare,
văd mame-n lacrimi cufundate,
este o zi de sărbătoare,
se vede armonia-n toate.
potop de lumini și covor de petale,
până acum, era doar cuvântul,
acum, se-mplinesc așteptările tale.
Nu-i altă zi mai minunată,
decât acum, când inima e nouă,
lăsați să vadă lumea toată,
cum se împarte ceru-n două.
Vad dragostea plutind în jur
și nori de zâmbet parfumat,
mireasa albă, totul pur,
iar prințul, rege în palat.
Văd lume fericită-n zare,
văd mame-n lacrimi cufundate,
este o zi de sărbătoare,
se vede armonia-n toate.
Tot o să scriu...
Tot o să scriu, orice-ar veni,
cutremure, și ciumă...
când nimeni nu m-o prețui
m-or îngropa în humă.
Cum pentru prunc e mama,
așa mi-e scrisul drag,
cum pentru poză, rama,
cum casa pentru prag.
Chiar de-mi vei arde cartea
și-o vei călca în stradă,
nu-mi vei aduce moartea
sunt alții, să mă creadă.
Cum ți-este sete vara,
de apă de izvor,
așa, când vine seara,
prin poezie zbor.
Sunt mut, fără suflare,
dac-am uitat cuvântul,
aprinde-o lumânare,
când părăsesc pământul.
cutremure, și ciumă...
când nimeni nu m-o prețui
m-or îngropa în humă.
Cum pentru prunc e mama,
așa mi-e scrisul drag,
cum pentru poză, rama,
cum casa pentru prag.
Chiar de-mi vei arde cartea
și-o vei călca în stradă,
nu-mi vei aduce moartea
sunt alții, să mă creadă.
Cum ți-este sete vara,
de apă de izvor,
așa, când vine seara,
prin poezie zbor.
Sunt mut, fără suflare,
dac-am uitat cuvântul,
aprinde-o lumânare,
când părăsesc pământul.
3.26.2009
"Cei patru clasici"
Ca patru vânturi de la răsărit
Au împânzit pământul țării
Și dragoste de carte, ca de mamă
În suflul de poet, în suflet de român.
Ne-au intrat în casă și în gând
Ca florile-n grădină și ca fulgii iarna
Am cunoscut lumina prin cuvânt
Și murmurul mulțimii adormite.
Un Eminescu ne-a rămas în suflet
Un Caragiale-n fapte și-n vorbire
Un Creangă în conviețuire
Și-un Slavici reflexiv și enigmatic.
Am cules de pe ale cărții petale
Polenul dulce al cuvântului frumos
Am luat din versul grațios
Fărâme și cioburi de viață nouă.
Ne-am tot privit în oglinda lor
Să știm dacă ne îndreptăm către bine
Sperăm că Domnul ne va ține
Să cugetăm asupra nemuririi.3.08.2009
Cadoul
Am mers o zi întreagă prin grădină
sunt plin de iarbă prin papuci
am așteptat norii să vină
am așteptat să vii, dar te duci.
am cautat în toată grădina
trandafirul cel mai pur
până am găsit lumina
și un suflet dur.
Te-am văzut în oglinda apelor,
ca o umbră blândă surâzând,
dar a venit pe cer un nor
și ape tulburi...eu plângând.
Mi-am spus: un dar te va schimba,
ar face cerul mai ceresc,
iar darul îl voi căuta,
până înnebunesc...
Primește-mi inima, e-a ta,
căci numai tu îi poruncești,
și orișice s-ar întampla,
trăiesc...dacă trăiești.
și un suflet dur.
Te-am văzut în oglinda apelor,
ca o umbră blândă surâzând,
dar a venit pe cer un nor
și ape tulburi...eu plângând.
Mi-am spus: un dar te va schimba,
ar face cerul mai ceresc,
iar darul îl voi căuta,
până înnebunesc...
Primește-mi inima, e-a ta,
căci numai tu îi poruncești,
și orișice s-ar întampla,
trăiesc...dacă trăiești.
3.06.2009
SĂNĂTOS?
O flacără arde mocnit,
Afara e vânt, bântuind,
Acasă încă n-ai venit,
Și-adorm cu focu-n gând.
Mă arde, mă topește,
Mă face tot mai negru,
Adrenalina crește,
Dar, nu mai sunt integru.
O mână e în apă rece,
Și alta e în clocot,
Durerea nu îmi trece-
Se-aude doar un hohot...
E un picior la amanet,
Și altul amputat,
Fiind atras ca un magnet,
Rinichiul l-am donat.
Dar sănătos sunt, sincer!
Ascultă-mi cuvântul...
Mi-a spus-o chiar un înger,
Când părăseam pământul.
Afara e vânt, bântuind,
Acasă încă n-ai venit,
Și-adorm cu focu-n gând.
Mă arde, mă topește,
Mă face tot mai negru,
Adrenalina crește,
Dar, nu mai sunt integru.
O mână e în apă rece,
Și alta e în clocot,
Durerea nu îmi trece-
Se-aude doar un hohot...
E un picior la amanet,
Și altul amputat,
Fiind atras ca un magnet,
Rinichiul l-am donat.
Dar sănătos sunt, sincer!
Ascultă-mi cuvântul...
Mi-a spus-o chiar un înger,
Când părăseam pământul.
3.03.2009
Poetul...
E tot mai obosit, și mai schimbat,
E trist că lumea nu-l ascultă,
Atâtea patimi a purtat,
Și-nțelepciune-atât de multă.
A fost oglindă pentru mulți,
A fost și carte, și psaltiră,
Iar dacă stai să îl asculți,
N-o să întrebi de ce te miră.
El are lumea lui, și alte gânduri,
Un alt pământ, și altă limbă,
Îți scrie tot mai multe rânduri,
Dar ție gândul ți se plimbă.
Ar vrea să vadă Paradisul,
Să-l dea la toți spre bucurie,
Dar până se-mplinește visul,
Salvează minți de nebunie.
Poetul e poet, de când e cerul,
Când toată lumea râde, el va plânge,
Și nu se va găsi misterul,
Deși vor fi urme de sânge.
E trist că lumea nu-l ascultă,
Atâtea patimi a purtat,
Și-nțelepciune-atât de multă.
A fost oglindă pentru mulți,
A fost și carte, și psaltiră,
Iar dacă stai să îl asculți,
N-o să întrebi de ce te miră.
El are lumea lui, și alte gânduri,
Un alt pământ, și altă limbă,
Îți scrie tot mai multe rânduri,
Dar ție gândul ți se plimbă.
Ar vrea să vadă Paradisul,
Să-l dea la toți spre bucurie,
Dar până se-mplinește visul,
Salvează minți de nebunie.
Poetul e poet, de când e cerul,
Când toată lumea râde, el va plânge,
Și nu se va găsi misterul,
Deși vor fi urme de sânge.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)