Ca patru vânturi de la răsărit
Au împânzit pământul țării
Și dragoste de carte, ca de mamă
În suflul de poet, în suflet de român.
Ne-au intrat în casă și în gând
Ca florile-n grădină și ca fulgii iarna
Am cunoscut lumina prin cuvânt
Și murmurul mulțimii adormite.
Un Eminescu ne-a rămas în suflet
Un Caragiale-n fapte și-n vorbire
Un Creangă în conviețuire
Și-un Slavici reflexiv și enigmatic.
Am cules de pe ale cărții petale
Polenul dulce al cuvântului frumos
Am luat din versul grațios
Fărâme și cioburi de viață nouă.
Ne-am tot privit în oglinda lor
Să știm dacă ne îndreptăm către bine
Sperăm că Domnul ne va ține
Să cugetăm asupra nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu