o melodie sinistră nu-mi dă pace,
un ecou din morminte venit,
mă scoală din pat şi nu tace,
mă-ntreabă de ce m-am trezit.
parcă e voce de copil înlăcrimat,
sau ţipăt de fecioară încolţită,
ştiu doar că m-am trezit din pat,
şi-acum gonesc pe o cărare şerpuită.
ca un magnet coloana sonoră,
mă trage spre locul mirific,
ochii închid şi intru-n horă,
cu-o piatră de mormânt certific.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu