Nu ştiam că eşti mai mult decât
o parte din mine,
mai mult decât jumătatea mea.
Am aflat când ai plecat
şi ai luat cu tine zâmbetul meu
îndesat în buzunarul drept,
inima,
cufundată în visare,
şi ochii...
rătăciţi printre stele.
Nu ştiu când sunt
alături de mine,
sau când lângă tine
mă aflu visând,
e între noi o palmă de pământ
care-mi îngheaţă sângele în vine.
Când te vei întoarce,
să-mi redai vederea,
şi bătăile inimii,
tot mai alerte.
Iar zâmbetul,
poţi să-l scoţi din buzunar
şi să mi-l torni pe buze,
cu buzele tale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu