când ridic ochii spre cer
văd ceva albastru, tavanul...
nu am cum să ies până afară
decât dacă vine un prieten
să mă scoată la plimbare...
mai văd și ceva roșu
când privesc orizontul
un apus de soare, ba nu...
e culoarea sângelui
ce-mi năvălește în ochi...
când cobor ochii spre pământ
un verde mă cuprinde
nu este iarba
e o mlaștină adâncă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu