antitezele lumii

De ce unii dintre noi,
după ce ne naștem goi ,
suntem aruncați în noroi?

De ce unii dintre noi,
Spălați de ploi și de nevoi,
Ne naștem în gunoi?

De ce unii se nasc prinți,
Iar alții fără de părinți??

Ne naștem într-o lume nedreaptă,
Nu știm ce viitor ne așteaptă...

Însă, mai presus de toate, am învățat
Fie că te naști în palat,
Sau ești abandonat...
Ai un vârf de urcat......

Unii se nasc în vârf , aproape,
Alții sub pământ,
Muncesc, să se dezgroape.

Toamna

Anotimp cu farmec melancolic,
ce se produce-n toamna instabilă,
când frunzele multicolore cad într-o tăcere,
sumbră și tremurătoare...

Toamnă, care vii în viața
fiecarui om, ca ceața,
ce-ntunecă privirea cea fosforescentă,
și-o transformă-ntr-o privire instabilă

O toamnă este și la păsărele,
când pleacă din pământul memorabil,
dar amintirile rămân entuziasmante,
și dorul este mult-insuportabil.

Va veni o toamnă-n viața fiecărui om,
fără să-nștiințeze sosirea evoluantă,
ce stinge flacăra și-un sunet monoton,
ce schimbă viața-n moarte regretantă.

(7-13ani)

Norii

Când mă uit la norii negri,
la norii cei de sus,
îmi dau seama că de-acolo,
va veni Isus...

Din cerul care-i schimbător,
ca și omul călător,
dacă omul se-ntristează,
și cerul se înnorează.

Iar când un copil radiază,
cerul se înseninează,
pace este pe Pământ
și e dragoste și cânt.

Cât de bine-ar fi ca să zâmbim,
lui Isus mereu să-i mulțumim,
pentru cerul luminos și mare,
pentru lună, pentru stele, soare.

El ascunde-un dor nespus
Către țara lui Isus,
o țară fără lacrimi și dureri,
cu bucurie și cu mângâieri.

(7-13 ani)

Convorbire cu Isus

O, Isuse mult iubit,
de ce Tu m-ai părăsit??
Poate eu te-am lepădat
și am făcut un păcat.

Eu la Tine am venit,
ca să fiu om mântuit,
eu nu te voi lepăda
și cale ți-o voi urma.

Eu pe Tine te urmez
de Tin-nu mă depărtez,
chiar acum mă pocăiesc
și pe tine te slăvesc.

Doamne, Tu ești bun, și știu,
că ai grijă de ce-i viu,
de orice făptură mică,
de-orice om, de-orice furnică.

Eu știu că mă vei ierta,
și mă vei ajuta,
să te-urmez și mai departe
iar Tu îmi vei da de toate.

(7-13 ani)

Moș Crăciun

Moș Crăciun îmi dă cadouri,
dac-ascult eu de părinți,
la părinți le fac onoruri,
Moș Crăciun îmi dă cadouri.

Dimineața când mă scol
un cadou găsesc sub pom,
cadoul îmi pare bun,
că mi l-a dat Moș Crăciun.

Cadoul l-am desfăcut,
și ce credeți c-am văzut???
Nu era o jucărică,
nu era nici bombonică.

Era o felicitare,
și-am citit-o cu glas tare,
Dacă-ți dau o jucărie,
nu vei avea bucurie,
dacă-ți dau dragoste multă,
Dumnezeu mult îți ajută.

(7-13 ani)

Iarna

După toamnă vine iarna,
copacii-și golesc coroana,
să nu intre-n iarn-așa,
că, ce frig i-a apuca!!

Vine iarna cea cu ger,
toate ierburile pier,
înghețul e-acum stăpân,
fulgii și fumul rămân.

Și copii, cu bună seamă,
vor s-o-ntânpine pe iarnă,
și cu sănii lunecoase,
și cu haine călduroase.

Să nu-nghețe ca să plângă,
degetele să le-tindă,
să le bage în mănuși,
că se încălzesc acuși.

Iarna e frumoasă,
dar e friguroasă,
după iarnă o să vină,
primăvara cu lumină.

(7-13 ani)

Pasărea

Ai plecat în țări străine,
pentru că-ți era mai bine,
dar de mine ai uitat,
tu-ai plecat...
Vine vara cea călduță,
și tu vii la mine-n prag,
cuibul este gata,
sus în fag...
Vine toamna cea bogată,
cu de-a toate încărcată
tu iar pleci în altă țară,
și eu rămân singur iară.

(7-13 ani)

Mamă dulce, draga mea

Mamă dulce, draga mea,
te iubesc și mult te-aș vrea.
Dimineața când tu pleci,
eu rămân cu lacrimi reci,
iară seara, când revii,
eu le spun și la copii
că tu vii.
Trece ziua, trece noaptea,
și mămica coase cartea,
cartea-i plină cu povești,
de ți-e drag să le citești.


(7-13ani)

Două petale...

Două petale cad pe pământ,
și-n jurul lor se adună culoare.
Tăcere de mormânt...
și cea mai scumpă floare,
a prins să zboare.

Două petale se lipesc de suprafața rece,
și se prefac în statui de gheață,
peste coline iarna trece,
petalele se-aprind la față,
se lasă ceață...

Două petale bătute de vânt,
se împletesc în dans frenetic,
învăluite-n dulce cânt
și în romantism patetic,
de dragoste petic...

Două petale, atât au rămas,
căci toate s-au dus așa cum au venit,
până la cer mai e doar un pas,
și două petale ce s-au iubit
subit...

Orbii...

Am întrebat un orb cum vede cerul,
mi-a spus că nu e vizibil în întregime,
și că are cea mai mare lungime și lățime.

L-am întrebat dacă distinge culoarea,
și mi-a spus că e precum marea,
dacă poate vedea norii și luna,
când e senin sau când vine furtuna.

mi-a spus că nimic nu poate fi mai frumos,
decât un cer privit cu ochiul scos,
atunci te poți bucura pe deplin,
dacă cerul e curat și senin.

și de atunci, mă întâlnesc cu orbi,
și-au dat ochii la corbi...
iar acum, stau și privesc cerul,
eu reflectez, nu înțeleg misterul.

de ce-au disprețuit vederea,
și-au vândut averea, fierea,
orbii mă privesc încrezători,
iar eu, cuprins de fiori.

le-am spus că n-o să-mi scot,
ochii și ce mai pot...

De ce iubirea e amară??

De ce e amară iubirea?
de ce vine dezamăgirea?
de ce văd totul în gri?
de ce mâine voi muri?

Amară, pentru că ai deschis gura,
dezamăgire, pentru că persistă ura,
gri, pentru că ochii sunt plânși,
moarte, luceferii sunt stinși.

De ce mă pierd în ochii ei?
de ce pașii devin grei?
de ce memoria mi-e plină
de a iubirii lumină?

Mă pierd, că imensă-i privirea,
pășesc greu, că tremură simțirea
memoria e plină, că ea e peste tot,
a iubirii lumină s-o sting nu pot.

De ce iubirea e amară?
așa a fost aseară...
de ce iubirea nu e dulce?
s-a dus iubita să se culce...

De ce mă lupt s-o scot din gând?
de ce-i prezentă-n acest rând?
mă lupt cu inima-mi amară,
să o donez, și să nu doară...

Unde te duci...

Când ochii tăi se-nchid,
și clipa te trădează,
alunecând în vid,
inima îți cedează.

Ai în față două căi,
se răsfrâng ca două plete,
una cu buni, alta cu răi
una-n bucurii,alta-n regrete.

Către care te vei duce
și pe care-o vei urma,
nu stă scris pe a ta cruce,
nici pe groapa ta.

Care simți că te atrage,
Iadu-n flăcări, Paradisul?
Nu e nimeni să te bage,
unde te poftește visul.

Și te duci cum fuge vântul,
către viața ce-ai ales,
unde te conduce cântul?
mă întreb ades...

Un strop...

Un strop de ploaie,
în odaie...
făcu șiroaie.

Un strop de ploaie în grădină,
făcu lumină
și atmosferă senină.

Un strop de ploaie în deșert,
puse nisipul la fiert,
incert...

Un strop de ploaie pe pământ,
mă lăsă fără cuvânt,
și fără cânt.

Un strop de ploaie în suflet obosit,
s-a oprit....
un strop părăsit,
plictisit...

Plouă...

Cerul s-a crăpat în două,
plouă...
ploaie nouă...
udă tot cu rouă.

Curg din butoaie infinite,
ploi grăbite,
amețite...
siluete fugărite.

Șiroaie abundente hoinăresc,
prin fața porții se opresc
mă privesc...
mă iubesc...
plutesc.

Schimbare

Ți-aduci aminte când, atunci,
te alergam prin văi și lunci,
iar tu te aruncai în iarbă,
lăsai ca inima să-mi fiarbă,
sub trupul tău...
mereu...

Uitam de lume și de timp,
când ne jucam cu drag în câmp,
lăsam și grijă și problemă,
iubirea, cea mai amplă temă.
La braț cu tine...
bine...

Până când ai mai crescut,
și altul te-a cerut...
Mi-am spus să uit de trecut,
trist, abătut
crud...
nud...

Sare...oare?

Ce face sarea în mâncare,
Îi dă culoare??
Oare?

Și cât de multă sare
se pune în mâncare?
Oare?

Și de ce doare,
când pui pe rană sare?
Oare?

Și sarea în mâncare,
nu provoacă durere
Oare?

Vreau mai multă sare,
în mâncare...Oare??

Zboară!...cioară

Zboară, puiule, zboară!
pui de cioară...
solitară...
neagră...
și amară...

Zboară dintre noi,
du-te înapoi...
între copaci goi,
Și nevoi...
ploi...

Să nu te mai văd
că iese prăpăd..
Du-te-n lumea ta,
și-odată cu ea
ia-ți și inima!

Și copacii care,
i-ai golit de floare,
umplut de "candoare",
disperare...
mare...

Er-ib-ui(iu-bi-re)

Toate florile lumii mi se par mai frumoase,
toate miros mai plăcut răspândesc,
pe drumul încărcat de oase,
cu iubita hoinăresc.

Toate păsările cântă mai frumos,
toate-mi toarnă pace-n suflet,
prin cimitirul răcoros,
ne-am săturat de umblet.

Toate ploile ne scaldă pân-la piele,
toate ne unesc prin stropii reci,
tremurăm în reprize rebele
cu volții și amperii pe poteci.

Toate vorbele sunt de prisos,
toate mă îndeamnă să iubesc,
de aceea ochii mi-am scos
să nu păcătuiesc...

24 şi jumătate

E ziua ta, ce ți-aș putea oferi?
Mai multe decât poți primi...
îți dăruiesc un cer albastru,clar,
Și-ți torn iubire în pahar.

Ai împlinit 24 de ani și jumătate,
pe viitor să ai succes în toate,
și tot ce îți dorești să ai din plin,
o cupă cu dreptate și una cu venin.

Cea cu venin s-o torni peste dușmani,
cea cu dreptate s-o împarți la sărmani.
Iar Dumnezeu, o altă cupă-ți va dărui
e Cupa Vieții, puterea de-a trăi.

Și mai presus de toate, prietenii ce-i ai,
să-ți fie alături chiar când nu le dai,
viața ta ca o rază de soare ce colindă Pământul,
să lumineze cărarea ce-o zidește Cuvântul.

Destinul unei marionete

Destinul unei marionete,
e scris cu mâna păpușarului,
care trage corzile când vrea...

Ea se mișcă neștiind care
îi va fi următoarea mișcare,
dacă păpușarul o va rătăci???

Dansează păpușa grațios,
păpușarul râde sub mustață,
dansul nu mai e frumos,
parcă îmi provoacă greață!

Păpușarul râde sub mustață...
păpușa s-a albit la față,
mulțimea râde sau suspină...

Păpușa a căzut pe jos,
s-a rupt o ață principală,
căderea-fost fatală.