Chiar crezi că port
în suflet taine,
de-aceea vii tot mai aproape?
Crezi că sub ale mele haine,
găsi-vei noul Paradis?
Nu te gândeşti că o enigmă
stă-n faptul că nu o dezlegi?
Dacă-mi descoperi taina vieţii,
o să te saturi şi-ai să pleci.
Misterul meu nedezlegat,
e-n faptul că nu poţi ghici,
ce se ascunde după mine
şi dacă plec, ce s-o ivi?
sunt aici...dar nu mă vezi.Nu mă vezi pentru că ai ochii închişi.Să ţi-i deschid nu pot, dar pot să vorbesc cu tine până vei deschide ochii.
A.B.
3.04.2010
3.03.2010
maratonul nesfârşit
În ultima vreme,
clipele participă
la maratonul nesfârşit
al timpului.
Şi oricât încercăm
să le prindem din urmă,
pentru a le oferi premiul,
nu ne alegem decât cu praful
ridicat de fuga nebună a clipelor.
Iar viaţa este un segment diform
pe care-l parcurgem
alergând după clipe.
clipele participă
la maratonul nesfârşit
al timpului.
Şi oricât încercăm
să le prindem din urmă,
pentru a le oferi premiul,
nu ne alegem decât cu praful
ridicat de fuga nebună a clipelor.
Iar viaţa este un segment diform
pe care-l parcurgem
alergând după clipe.
legi şi vremuri neschimbate
Omul crede,
că stă în mâna lui
să schimbe legile şi vremea.
Că el stabileşte
fatalul destin al propriului trup.
E posibil oare să consideri
că un lucru îţi aparţine,
de vreme ce l-ai primit
şi îţi va fi luat înapoi?
că stă în mâna lui
să schimbe legile şi vremea.
Că el stabileşte
fatalul destin al propriului trup.
E posibil oare să consideri
că un lucru îţi aparţine,
de vreme ce l-ai primit
şi îţi va fi luat înapoi?
3.02.2010
Răzbunare dulce
De ce oamenii
au satisfacţie mai mare
atunci când întorc
rău pentru rău,
decât bine pentru bine?
De ce răzbunarea e dulce,
iar întoarcerea unor favoruri
are un gust banal?
au satisfacţie mai mare
atunci când întorc
rău pentru rău,
decât bine pentru bine?
De ce răzbunarea e dulce,
iar întoarcerea unor favoruri
are un gust banal?
Taine albastre
De mult tăcerea nopţii
nu m-a prins şoptind,
taine albastre,
scrise sus în stele,
chipului tău cufundat în visare.
Pentru tine acum
se deschid albe roze
şi din cerul senin
cad cristale de gheaţă,
noaptea se prelinge pe geamuri,
în doze,
ochii mari privesc,
o nouă dimineaţă.
nu m-a prins şoptind,
taine albastre,
scrise sus în stele,
chipului tău cufundat în visare.
Pentru tine acum
se deschid albe roze
şi din cerul senin
cad cristale de gheaţă,
noaptea se prelinge pe geamuri,
în doze,
ochii mari privesc,
o nouă dimineaţă.
Înţelepciunea ca formă de nebunie
Înţelepciunea lumii
este o nebunie.
O formă de nebunie
necesară pretutindeni.
De aceea,
se întâmplă ca unii oameni
cu idei strălucitoare,
să fie coborâţi
la rangul de nebuni,
şi unii nebuni,
ridicaţi la nivel de
savanţi.
este o nebunie.
O formă de nebunie
necesară pretutindeni.
De aceea,
se întâmplă ca unii oameni
cu idei strălucitoare,
să fie coborâţi
la rangul de nebuni,
şi unii nebuni,
ridicaţi la nivel de
savanţi.
Renăscut din pietre
Poţi arunca cu pietre în mine,
până când Marele Zid Chinezesc
va privi uimit la opera ta.
Eu,
renăscut din pietre aruncate
cu profundă răutate,
cu fruntea ieşind din zidul adânc,
ating bolta rece
şi cerul revarsă,
stropi grei ce-n cădere,
mătură pietre.
Sub pietre e totul,
iar totul sub ape,
eu scutur durerea
căzută pe pleoape.
până când Marele Zid Chinezesc
va privi uimit la opera ta.
Eu,
renăscut din pietre aruncate
cu profundă răutate,
cu fruntea ieşind din zidul adânc,
ating bolta rece
şi cerul revarsă,
stropi grei ce-n cădere,
mătură pietre.
Sub pietre e totul,
iar totul sub ape,
eu scutur durerea
căzută pe pleoape.
Când sufletul stă cu chirie
Trupul cere chiria unui suflet,
poate aşa-şi va mai plăti din datorii.
Sufletul,
de unde să plăteasca?
acest loc de vicii,
plin de răutate.
Se lovi aici,
de materialitate,
cum, el, invizibil,
să plătească poate?
Se gândi apoi
că oamenii nu plătesc
pentru fiecare pas
făcut pe Pământ.
Şi că, înainte de toate,
totul este întărit
de un raport de anterioritate.
Trupul,
părăsit acum,
plătea chirie lui Hades.
poate aşa-şi va mai plăti din datorii.
Sufletul,
de unde să plăteasca?
acest loc de vicii,
plin de răutate.
Se lovi aici,
de materialitate,
cum, el, invizibil,
să plătească poate?
Se gândi apoi
că oamenii nu plătesc
pentru fiecare pas
făcut pe Pământ.
Şi că, înainte de toate,
totul este întărit
de un raport de anterioritate.
Trupul,
părăsit acum,
plătea chirie lui Hades.
Fii ai indiferenţei
Adulmecă pământul
şi linge pe jos,
firimituri aruncate
înainte de ploaie.
Probabil aroma pâinii uscate
îl ţine pe loc,
până asfaltul lins
devine o groapă.
Un trecător
îi dă un picior.
Oamenii, fii ai indiferenţei
asistă
la o ploaie de firimituri.
Aceasta le e partea.
şi linge pe jos,
firimituri aruncate
înainte de ploaie.
Probabil aroma pâinii uscate
îl ţine pe loc,
până asfaltul lins
devine o groapă.
Un trecător
îi dă un picior.
Oamenii, fii ai indiferenţei
asistă
la o ploaie de firimituri.
Aceasta le e partea.
2.01.2010
modernism servit la tavă
să treci la modernism
că asta se caută
încearcă să gândeşti
în versuri albe
chiar dacă totul e gri
în jurul lor
şi în jurul tău
renunţă la catrenele
ce fiori produceau
odată
acum critica s-a schimbat
şi cu ea
şi lumea toată.
că asta se caută
încearcă să gândeşti
în versuri albe
chiar dacă totul e gri
în jurul lor
şi în jurul tău
renunţă la catrenele
ce fiori produceau
odată
acum critica s-a schimbat
şi cu ea
şi lumea toată.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)