Testamentul unei zile

Azi voi lăsa zilei de mâine înainte de moarte
 o pagină de amintiri şi gânduri deşarte.
 Voi lăsa o oră de şoapte să strige în noapte
 durerea unei zile care a trecut nevăzută de tine.
 Stropi reci să te scalde în ape ce curg nicăieri
ca ziua de azi s-o uiţi mai greu decât ieri.
 Totuşi las un loc tainic sub ochii tăi senini
 în care să curgă ziua de mâine în potop de lumini.

E-atâta primăvară-n părul tău

Mă regăsesc în stropul de ploaie
 înaintând glisant pe trupu-ți fierbinte
 e-atâta primăvară-n părul tău vioaie
 și-atâtea flori vărsând parfumul în cuvinte.
 Dar fericirea mea, ca stropul tentat să te atingă
 Se-mpuținează grabnic în clipe și secunde
 Evaporarea-n cercuri ‘nalte mă ridică
 De ochii tăi pentru vecie mă ascunde.