BodoFobia
sunt aici...dar nu mă vezi.Nu mă vezi pentru că ai ochii închişi.Să ţi-i deschid nu pot, dar pot să vorbesc cu tine până vei deschide ochii.
A.B.
4.01.2012
3.14.2012
Testamentul unei zile
Azi voi lăsa zilei de mâine
înainte de moarte
o pagină de amintiri şi gânduri deşarte.
Voi lăsa o oră de şoapte să strige în noapte
durerea unei zile care a trecut nevăzută de tine.
Stropi reci să te scalde în ape ce curg nicăieri
ca ziua de azi s-o uiţi mai greu decât ieri.
Totuşi las un loc tainic sub ochii tăi senini
în care să curgă ziua de mâine în potop de lumini.
o pagină de amintiri şi gânduri deşarte.
Voi lăsa o oră de şoapte să strige în noapte
durerea unei zile care a trecut nevăzută de tine.
Stropi reci să te scalde în ape ce curg nicăieri
ca ziua de azi s-o uiţi mai greu decât ieri.
Totuşi las un loc tainic sub ochii tăi senini
în care să curgă ziua de mâine în potop de lumini.
E-atâta primăvară-n părul tău
Mă regăsesc în stropul de ploaie
înaintând glisant pe trupu-ți fierbinte
e-atâta primăvară-n părul tău vioaie
și-atâtea flori vărsând parfumul în cuvinte.
Dar fericirea mea, ca stropul tentat să te atingă
Se-mpuținează grabnic în clipe și secunde
Evaporarea-n cercuri ‘nalte mă ridică
De ochii tăi pentru vecie mă ascunde.
înaintând glisant pe trupu-ți fierbinte
e-atâta primăvară-n părul tău vioaie
și-atâtea flori vărsând parfumul în cuvinte.
Dar fericirea mea, ca stropul tentat să te atingă
Se-mpuținează grabnic în clipe și secunde
Evaporarea-n cercuri ‘nalte mă ridică
De ochii tăi pentru vecie mă ascunde.
2.15.2012
1.20.2012
Raza şi floarea
O rază de soare privea din înălţimi
puţinele minuni rămase pe pământ.
- O floare!
Eşti sigur că o floare în taină îţi răpeşte
dulce fior din creştet până-n tălpi?
Nu crezi că lumea-ţi poate oferi şi alte frumuseţi?
îi spuse Soarele îngândurat...
- Îndată ce privirea mi-a lunecat sfioasă
pe catifeaua albă a chipului ei blând
toată lumina mi-a fost îndreptată
către un singur loc de pe pământ.
Am împletit lumina petală cu petală,
cunună de parfum deasupra noastră.
Pe fiecare frunză am desenat iubire,
căci nicăieri pe lume, nimic nu-i mai frumos,
şi în această zi plutind de fericire
Vreau să primim binecuvântarea lui Hristos!
- Dar floarea...ea chiar te iubeşte
cu-acelaşi foc nestrămutat?
- Sunt pe deplin asigurat.
Poţi s-o întrebi, să te convingi.
Se citea fericirea pe chipul florii
iar parfumul plăcut care învăluia totul în jur
era încă un semn al netăgăduitei iubiri.
Soarele s-a mulţumit să privească şi să înţeleagă
că raza va fi pentru totdeauna alături de floare,
şi floarea va fi luminată de o singură rază.
puţinele minuni rămase pe pământ.
- O floare!
Eşti sigur că o floare în taină îţi răpeşte
dulce fior din creştet până-n tălpi?
Nu crezi că lumea-ţi poate oferi şi alte frumuseţi?
îi spuse Soarele îngândurat...
- Îndată ce privirea mi-a lunecat sfioasă
pe catifeaua albă a chipului ei blând
toată lumina mi-a fost îndreptată
către un singur loc de pe pământ.
Am împletit lumina petală cu petală,
cunună de parfum deasupra noastră.
Pe fiecare frunză am desenat iubire,
căci nicăieri pe lume, nimic nu-i mai frumos,
şi în această zi plutind de fericire
Vreau să primim binecuvântarea lui Hristos!
- Dar floarea...ea chiar te iubeşte
cu-acelaşi foc nestrămutat?
- Sunt pe deplin asigurat.
Poţi s-o întrebi, să te convingi.
Se citea fericirea pe chipul florii
iar parfumul plăcut care învăluia totul în jur
era încă un semn al netăgăduitei iubiri.
Soarele s-a mulţumit să privească şi să înţeleagă
că raza va fi pentru totdeauna alături de floare,
şi floarea va fi luminată de o singură rază.
5.01.2011
supradoză
Ai intrat în sufletul meu
fără să baţi la uşă
şi fără să-ţi scoţi sandalele
tocite de noroi
Nerăbdarea ţi se citea pe chip
pentru că ai umblat ore în şir
te-ai plimbat prin fiecare cameră
lăsând pete negre
de noroi perpetuu
Dacă ai fi lăsat uşa deschisă
aş fi putut ieşi din mine
ştiind că voi scăpa pentru vecie
de tortura ta
ar fi putut intra o rază
de lumină
să te orbească
însă tu,
ai inchis uşa pe dinăuntru
şi ai luat o supradoză
de somnifere.
fără să baţi la uşă
şi fără să-ţi scoţi sandalele
tocite de noroi
Nerăbdarea ţi se citea pe chip
pentru că ai umblat ore în şir
te-ai plimbat prin fiecare cameră
lăsând pete negre
de noroi perpetuu
Dacă ai fi lăsat uşa deschisă
aş fi putut ieşi din mine
ştiind că voi scăpa pentru vecie
de tortura ta
ar fi putut intra o rază
de lumină
să te orbească
însă tu,
ai inchis uşa pe dinăuntru
şi ai luat o supradoză
de somnifere.
2.01.2011
Bucăţi de-ntuneric
Destinul meu l-au scris doi orbi
ce se iubeau
în alb şi negru
Am luat forma umbrei
din ochii lor goi
plini de-ntuneric şi de noroi
semăn cu tatăl meu-
necuprinsul.
Mama mea noaptea
noaptea-mi dădea
bucăţi de-ntuneric muiate în
sare
să crească negrul din mine
mare.
ce se iubeau
în alb şi negru
Am luat forma umbrei
din ochii lor goi
plini de-ntuneric şi de noroi
semăn cu tatăl meu-
necuprinsul.
Mama mea noaptea
noaptea-mi dădea
bucăţi de-ntuneric muiate în
sare
să crească negrul din mine
mare.
11.29.2010
speranţe în amurg
O nouă zi, aduce iar
Lumină pe Pământ,
Şi ochi adânci iar se deschid
Viaţă căutând,
Şi tot mai des, ei rătăcesc
Prin ceaţă şi noroi,
Tot căutând un adăpost
De vânturi şi de ploi.
O inimă, se umple iar
cu lacrimi care curg
din naltul cer, din nou răsar
speranţe în amurg.
Ar vrea să strige până sus
s-audă orice glas
cât viaţa încă n-a apus
timp cât a mai rămas.
Refren:
Doar în El avem lumina
Ce ne poate alina
Prin Isus avem încrederea
Orice rău va dispărea.
Te cheamă azi acasă
Căci lacrimi s-au sfârşit
Deci lasă tot şi vin'
Hristos te-a mântuit.
Deschide-ţi sufletul acum
Când plânge un străin
Cu şoapta ta, să-l linişteşti
Şi să-l ajuţi din plin.
Iar dragostea ce ai primit
În dar din prima zi
Oferă-i celui întristat
Şi Domnul va veni.
Refren.
Lumină pe Pământ,
Şi ochi adânci iar se deschid
Viaţă căutând,
Şi tot mai des, ei rătăcesc
Prin ceaţă şi noroi,
Tot căutând un adăpost
De vânturi şi de ploi.
O inimă, se umple iar
cu lacrimi care curg
din naltul cer, din nou răsar
speranţe în amurg.
Ar vrea să strige până sus
s-audă orice glas
cât viaţa încă n-a apus
timp cât a mai rămas.
Refren:
Doar în El avem lumina
Ce ne poate alina
Prin Isus avem încrederea
Orice rău va dispărea.
Te cheamă azi acasă
Căci lacrimi s-au sfârşit
Deci lasă tot şi vin'
Hristos te-a mântuit.
Deschide-ţi sufletul acum
Când plânge un străin
Cu şoapta ta, să-l linişteşti
Şi să-l ajuţi din plin.
Iar dragostea ce ai primit
În dar din prima zi
Oferă-i celui întristat
Şi Domnul va veni.
Refren.
11.04.2010
Despre familie
Familia in poezie, reflecta armonie.
Parintii sunt gradinari in Paradisul
creat de Dumnezeu pentru om,
ei planteaza viata in vene,
precum plantam in pamant un pom.
Un copil, inseamna poezie,
scrisa in adancul din suflet, nu pe hartie,
o poezie vie, care-n rostirea ei
confera parintilor statornic un temei.
Un copil e o binecuvantare,
un dar ceresc, o pura alinare,
un vers divin, trimis din cer
sa completeze totul prin mister.
Familia, asa cum e in poezie,
e zi de zi un val de bucurie,
Cand toti sunt una, si una sunt toti,
putem vorbi si de nepoti.
E absolut interesant cum familia
se mentine tanara mereu,
Nepotii, vlastari tineri
vin sa sprijine bunicii la greu.
Daca am ajuns sa vorbim de nepoti,
Inseamna c-am ferit familia de hoti:
De certuri, de probleme, de-ncercari,
De griji, de patimi, de dureri.
Familia e locul unde te simti mereu acasa.
Unde traiesti prin cei de langa tine,
Aici nu conteaza, ce pui pe masa
Conteaza ca Tatal de sus te sustine.
Familia care reflecta dragostea cereasca
Orice-ar veni, nu va-nceta sa creasca,
Asa cum astazi, in aceasta adunare,
Alcatuim familia cea mare.
Prin harul lui Isus putem capata,
puteri in aceasta vreme tarzie
Safacem in familii voia sa,
si viata sa ne fie poezie.
Parintii sunt gradinari in Paradisul
creat de Dumnezeu pentru om,
ei planteaza viata in vene,
precum plantam in pamant un pom.
Un copil, inseamna poezie,
scrisa in adancul din suflet, nu pe hartie,
o poezie vie, care-n rostirea ei
confera parintilor statornic un temei.
Un copil e o binecuvantare,
un dar ceresc, o pura alinare,
un vers divin, trimis din cer
sa completeze totul prin mister.
Familia, asa cum e in poezie,
e zi de zi un val de bucurie,
Cand toti sunt una, si una sunt toti,
putem vorbi si de nepoti.
E absolut interesant cum familia
se mentine tanara mereu,
Nepotii, vlastari tineri
vin sa sprijine bunicii la greu.
Daca am ajuns sa vorbim de nepoti,
Inseamna c-am ferit familia de hoti:
De certuri, de probleme, de-ncercari,
De griji, de patimi, de dureri.
Familia e locul unde te simti mereu acasa.
Unde traiesti prin cei de langa tine,
Aici nu conteaza, ce pui pe masa
Conteaza ca Tatal de sus te sustine.
Familia care reflecta dragostea cereasca
Orice-ar veni, nu va-nceta sa creasca,
Asa cum astazi, in aceasta adunare,
Alcatuim familia cea mare.
Prin harul lui Isus putem capata,
puteri in aceasta vreme tarzie
Safacem in familii voia sa,
si viata sa ne fie poezie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)