Am fost atras întotdeauna de formule,
ecuaţii, cifre, teoreme şi...probleme.
În universul meu,
toate aceste taine ale lumii
capătă noi forme.
Tot ce pare ambiguu, nedezlegat,
în faţa mea se preschimbă
cifră cu cifră, element cu element.
Însă toate adâncurile explorate de mine
nu mi-au produs fiori mai mari
decât proiecţia ta,
geometrică,
la capătul culoarului.
Am încercat să dezleg
şi ziua, şi noaptea,
ce mă face vulnerabil în faţa ta.
Să fie teorema albastrului din ochii tăi,
ori găsirea unui echivalent
pentru zâmbetul tău?
Eşti cea mai mare problemă din Univers,
voi putea oare
să pun un egal între noi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu